Looking at the stars

Noptitile instelate si cu luna plina erau o bineuvantare pentru el. Iubea sa stea pe acoperisurile caselor si sa prievasca cerul pentru ca doar atunci putea fi el insusi si nu trebuia s a se ascunda de nimeni. Inca de cand era om a fost pasionat de astrologie si i-ar fi placut sa o studieze, dar nu aa avut ocazia asa ca a deciis sa o studieze acum, cand era vampir si avea suficient timp pentru a descoperi toate tainele universului.
S-a intins pe spate, punandu-si mainile sub cap si a privit cerul fara sa clipeasca cateva clipe. Mii de intrebari i-au trecut prin minte, dar niicun raspuns. Intotdeuana i se itnampla sa isi puna tot felul de intrebari la car enu gasea niciun raspuns. A scapat un oftat scurt, apoi s-a ridicatin fund, mutandu-si privirea spre padurea deasa din fata lui. In curand trebuia sa mearga si acolo pentru a se hrani.

Stăteam agăţat de pervazul ferestrei , privind cu regret luna , ştiam ce avea să se întâmple , eram atât de sătul de asta , viaţa asta inutilă şi dureroasă ce continua la infinit mă dezgusta enorm.
Am sărit jos apoi pe acoperiş , nu mai voiam să mă ascund , oricum îmi era imposibil să o fac. M-am aşezat în fund şi am privit luna ce deja devenise plină şi strălucea mândră pe scena cerului.
Ochii mei începură să capete o nuanţa albăstruie , o nuanţa îngheţată de albastru , o nuanţa moartă dar în acelaşi timp dureros de vie şi strălucitoare. Părul începuse să-mi devină încetul cu încetul blond iar trupul mi se răcise şi mai mult. Uram nopţile cu lună plină , ah luna aia blestemată. Nu-mi puteam controla temperatura corpului când ea domina cerul , trupul meu devenea din ce în ce mai îngheţat , mă simţeam din ce în ce mai mort , păcat însă că nu eram .

Si-a ridicat din nou privirea spre cerul instelat si a scapat inca un oftat. Nu intelegea de ce viata i-a fost luata, iar acum a devenit un nemuritor, un nemuritor fara visuri si fara nicio vizune asupra viitorului. NU mai putea face nimic acum, doar sa stea si sa-i priveasc a pe cei apropiati lui, din umbra. NU se mai putea apropia de ei pentur ca nu mai era unul de-al lor. Acum era diferit, multora fiindu-le etama de el. Ar fid at orice sa redevina un om si sa-si continue viata aceea scurta si buna de nimic, viata aceea in care putea visa si putea avea tot ce vra, iubire, fericire, visuri, ambitii, dorinte. Dar stia ca acea viata nu mia putea fi a lui si nu avea altceva de facut decat se obisnuiasca cu ceea ce era. Trecusera 120 de ani de cand a fost transformat in vampir, dar inca nu se obisnise cu asta. Mereu a fost singur si lipsit de sprijin.
A oftat din nou, dar s-a trezit din gandurile lui cand a auzit un zgomot venind din spatele lui. A ramas nemiscat cateva clipe, ascultand atent, apoi si-a intors usor capul. A fost de-a dreptul surprins sa vada ceva mai incolo un tanar. S-a uitat cateva clipe al el, analizandu-l. Nu a simtit nicun miros aparte, ceea ce insemna ca era vampir.De la distanta de la care il privea, tanarul parea foarte palid, iar parul ii era foarte blond. Arata ca un mort viu. De faptm asta si era. Amandoi erau niste morti vii... Si-a intors din nou privirea spre luna, moment in care a simtit o adiere rece. Ochii au iceput sa-i slcipeasca puternic, iar coltii au aparut si ei. NU ii era foame. mereu i se intampla asta.

Mi-am trecut degetele printre firele de păr răsfirate de vânt , apoi le-am lăsat să-mi alunece pe chip , doar o senzaţie rece şi fină. Am înjurat în gând , nu aveam de ce să zbier , renunţasem la lucrul ăsta cu cel puţin o mie de ani în urmă , era inutil să zbieri , nimeni nu te auzea cu adevărat şi chiar de erai auzit nimeni nu te putea ajuta. Regretam promisiunea ce o făcusem celei care mă trădase , regretam lanţul care mă ţinea în viaţă şi nu mă lasă să mor.
Mi-am scuturat uşor capul , ridicându-l , închizându-mi ochii şi relaxându-mă pentru câteva momente , deabia atunci am simţit pezenta unui alt vampir , nu era pur din fericire , deci îmi puteam păstra calmul , era şi el unul la fel de ghinionist ca mine.
Mi-am redeschis ochii a căror nuanţă era şi mai stridentă , ba chiar îmi crescuseră şi colţii , era din cauza mirosului , din cauza acelei miasme atât de cunoscute şi înţepătoare care îmi infesta nările , era mirosul sângelui.Deja alţii ca noi îşi pierduseră controlul , luna devenea sângerie , bătălia pentru viaţă începea din nou.

Din cand in cand se mai uita la vampirul de langa el, destul de doscret. Desi nu era o fiinta foarte sociabila, care intra usor in diverse discutii, dar in acel moment a fost cupris de curiozitate enorma. Simtea ca si tanarul de langa el se simtea singur si era urmarit de nistre regrete din trecut. Exact ca si el. Dar nu, nu putea sa se bage in trecutula ltora si nici nu vroia sa-i invadeze mintea. Totusi, simtea nevoia de a vorbi cu el, dar de ce? Niciodata nu i se intamplase asta. A oftat scurt, prvind luna care incepea sa-si schimbe culoarea, la fel si cerul. Avea un sentiment ciudat, ca si cum ceva urma sa se intample. Cu fiecare secunda care trecea simtea un miros incetepator si puternic. Era bine-cunoscutul miros de sange care, cu mult timp in urma il facu un mosntru, il facu sa omoare oameni envinovati daor petnru a trai, dar acum era altfel. Reusise cu geru sa se controleze, dar nu in totalitatea. Mai avea momente inc are devenea un monstru, omorand din nou oameni. Trebuia sa faca ceva petnr a icnelege ce se eptrece. De ce se simtea asa de ciudaT? Ii arunca o ultima privire celuilalt vampir, innainte de a se ridica de pe jos. Isi musca usor buzele si se indrepta spre el, dar s-a oprit la un moment dat, pastrand distanta. L-a privit din nou, cu acceasi ochii alabstri si strlucitori. Trebuia sa faca ceva. Nu mai suporta acea tensiune imaginara care puse stapanire pe el. S-a uitat din nou la luna, intrebandu-l pe vampirul din fata lui, fara s-al priveasca:
-E frumoasa luna, nu-i asa? il intreba cu o voce groasa, dar soptita.

Simţeam de fiecare data când tânărul îmi aruncă câte o privire , probabil credea că nu voi sesiza însă antrenamentul pe care îl îndurasem încă de copil mă ajuta acum să văd rapid orice mişcare. Părea că ar vrea să spună ceva însă nu îndrăznea , ceva îl oprea să o facă , nu puteam şti şi ce anume , deci puteam face doar câteva presupuneri.
Am început să-mi împing colţii cu degetul , mă enervau , nu voiam să am aşa ceva , nu-mi plăcea să omor pe cineva în felul ăla. Ştiam că continuând să fac asta nu vor dispărea dar era un mod bun de a-mi elimina frustrarea. În cele din urmă unul din ei îmi sfâşie carnea de pe deget iar lichidul roşiatic se prelinse lent în toată palma mea. Am lins substanţa roşiatică în timp ce rana mi se regenera rapid.
I-am auzit paşii apropiindu-se , credeam că va veni lângă mine însă se opri brusc , păstrând o oarecare distanţă , dar încă mă privea.
A reuşit în cele din urmă să-şi desprindă buzele şi să vorbească. Atunci m-am întors spre el , privindu-l atent apoi mi-am ridicat capul spre cer.
-Desigur că e frumoasă...orice e blestemat are o strălucire aparte...

In timp ce astepta raspunsul celuilalt vampir, se uita din cand in cand spre padurea deasa din fata. Se interba cate fiinte nevinovate sunt acolo, dar care asteapta venirea lui. Da, se apropia momentul in care trbuia sa se hraneasca, air acele fiinte necuvantatoare erau prada lui, erau singurul lucru care il faceau sa nu pare chiar un monstru, desi era unul, unul care se hranea cu cele mei inocente fiinte de pe pamant. A scapat inca un oftat usor, apoi s-a uitat la vampirul blond din fata lui. Raspunsul primit il surprinse pentru cateva clipe, dar isi reveni imediat. Chiar nu se asteptase ca cineva sa vorbeasca asa de.. frumos. Pur si simplu il lasase fara cuvinte si nu facea altceva decat sa-l priveasca fascinat.
-Adevarat, a raspuns dupa faorte mult timp, appoi a mai facut un pas, apropiindu-se tot mai mult de celalalt vampir. Noi, toti, suntem asa...
Se aseza langa el si privi din nou luna care icepea sa farmece tot mai mult. Coltii ramasera la locul lor si nici nu dadeau semne ca s-ar retrage, iar ochii albastrii ii straluceau si mai tare.

I-am dat răspuns întrebării , însă după se făcu linişte , l-am privit cu coada ochiului , rămăsese fără cuvinte probabil , ce mă mai pricepeam la asta , am zâmbit în sinea mea. După un timp m-a aprobat , prinzând curaj şi apropiindu-se.
-Yeah suntem blestemaţi...suntem înlănţuiţi şi nu vom mai fi niciodată liberi...l-am aprobat şi eu , privindu-l cum se aşează lângă mine. Părea că şi el va trebui să o facă destul de curând , va trebui să-şi prelungească chinul şi să sfârşească o viaţă.
-Deci te-ai gândit că poate nu muşc până la urmă huh?am întrebat pentru a mai destine oarecum atmosfera. Nu muşc...momentan...cred , am zis oarecum nesigur.
În scurt timp îmi apăru o picătură de sânge pe tricoul negru ce-l purtam pe sub hanorac , nu se putea observa însă , dar eu ştiam , mirosul era inconfundabil şi începuse să mă doară. Deci mă înşelasem până la urmă va trebui să muşc destul de curând , păcat că nu aveam chef să o fac , vom trăi şi vom vedea , m-am resemnat trăgând fermuarul hanoracului.

Ii placea foarte mult cum vorbea celalalt vampir, dar il si fascina in acelasi timp. Initial nu-i gustase gluma, privindu-l oarecum confuz, dar si putin iritat. Abia dupa ceva timp isi daduse seama ca glumise.
-Aaa.. Nu e vorba de asta, zise, chicotind scurt. Sunt eu ma ciudat de felul meu.
Se uita din cand in cand la el, cu coada ochiului, buzele arcuindu-se usor la colturi, formand un zambet sters si lipsit de orice sentiment.Nu prea stia ce-l fascina sa de mult la acel vampir sau de ce il fascina acel vampir.Nu era usor de impresionat si nu se lasa niciodata, dar in acel moment a fost prins cu garda jos.
-De cat timp esti asa? intrab privind absent un punct, dar a continuat fara sa-i astepe raspunsul si fara sa-si mute privirea spre el: nu e nevoie sa-mi raspunzi daca nu vrei.