Your love is a lie...

O noapte cu lună plină de iarnă.Afară ningea,cu fulgi mari,pe pământ aşternându-se un covor de nea.Era plăcut să priveşti toţi fulgii cum cad.Mai ales pe fereastra din sufragerie.Focul din şemineu era aprins,auzindu-se sunetele lemnelor care ard.O făcea să tresare.Pe frigul iernii,era era în pantaloni scurţi şi în maieu.Nu o putea înţelege nimeni.Vara murea de frig,şi iarna de cald.
-Ah,sunt o ciudată.Petrec timpul singură tot timpul.Şi mai vorbesc şi singură...

Cum era luna plina, baiatul nu-si putea controla puterile prea bine. Mai si ningea afara asa ca nu s-a aventurat sa mearga la vanatoare in seara asta. A decis sa nu-si foloseasca in seara asta puterile si sa fie ca un om normal, ma rog, aproape normal. Nu puteai considera un baiat ce statea numai intr-o pereche de blugi, trei sferturi si cu bustul gol normal, pe timp de iarna. Era plictiseala in camera sa asa ca a coborat in sugragerie. A fost mirat cand a vazut o fata,dar si mai mirat cand i-a vazut imbracamintea.
-Deci nu-s singurul nebun de pe aici. Spune chicotind la final, apropiindu-se de fata.

Se sperie rău de tot,tresărind într-un hal fără de hal.Deşi acea persoană chicotea,o speriase.S-a întors cu spatele la fereastră,privind băiatul din faţa ei. Răsuflă uşurată când văzu că era doar un băiat normal.Mă rog,aproape normal,că el pe timpul iernii era cu bustul gol. Dar nu ştie de ce se mira aşa mult,că şi ea era îmbrăcată subţire.
-M-ai speriat,spuse scurt,ducându-şi o mână la ceafă şi privind în podea.

Baiatul a chicotit cand a vazut reactia fetei. Nu se astepta sa o sperie asa de tare, era de asteptat ca ea sa se sperie, dar nici chiar asa. Avea o voce asa infricosatoare? Nu putea fi asta, sigur fata fusese concentrata pe ceva si el o intrerupse.
-Scuze, nu ma asteptam sa te sperii asa tare.Ii spune zambind dulce.

Simţea cum ceva se mişca prin spatele ei.Se întoarse rapid,şi trase perdelele.Îl privi pe băiat,cu un zâmbet în colţul gurii.
-Eu mă sperii repede...Ah,mă numesc...Începu ea,privindu-l în ochi.Wow,ce ochi,continuă apoi.Mă numesc Hwae Ji,încântată.

Se uita ciudat la fata. Ce era la fereastra? Ce ochi? Era curios, prea curios, dar din cauza fetei nu putea sa vada si el.
-Dixon. Se prezinta si el scurt. Ce este acolo?O intreaba foarte curios

-Eh?Nu ştiu,şi nici nu cred că vreau să ştiu.Eşti curios,ah?Atunci,na,uitete! Spuse trăgând perdelele iar şi lăsându-l pe băiat să se uite.O fi fost vreun animal şi mă speriasem aiurea...Pentru că oricum,vampirii nu există.

A privit-o ciudat pe fata pana cand aceasta l-a lasat sa se uite. Acum numai era nimic acolo. Ei nu exista, ai unu langa tine! A gandit cand fata a spus ca vampirii nu exista, sigur la geam fusese un vampir, dar acum plecase.
-Cine stie ce era acolo! Ii spune ridicand din umeri

-Ne uităm la tv? Întrebă,trântindu-se pe canapea şi dând drumul la televizor.Mda,vampiri,vampiri...Şi vampiri!Ce naiba?!Oameni tâmpiţi.Ei nu există...O vai mie,îmi vine să mă aşez în mijlocul străzii şi să râd în toate modurile posibile şi imposibile când aud că cineva crede în vampiri.

Dixon se abtinea cu greu sa nu chicoteasca cand o auzea pe fata cum o tinea sus si tare ca nu existau vampiri. Se aseaza pe canapea, turceste, in stanga fetei. Oare ce fel ar reactiona daca ar sti ca sta langa un vampir? Si inca unul nobil.
De ce nu crezi in vampiri?

Dixon chicoteste apoi o priveste pe fata.
-Eu cred ca exista. Ii spune zambind.

-Cra! Făcu ea ca cioara şi imediat începu să râdă în hohote.I se părea ciudat.De ce ar exista?Ei nu au niciun rost pe lumea asta.Îl privi,continuând să râdă.
-De ce ai crede ?! Bagă-ţi bine în cap chestia asta...nu există!Nu există nicio dovadă care să demonstreze că vampirii există.Auzi la el,cică există.Cra!

Nu s-a mai putut abtine si a inceput sa rada. Oare sa-i arate ca el e vampir? Nu... era amuzant sa vada ca fata nu credea in vampiri.
-Daca tu spui ca nu exista... Ii spune ironic.